„A fost odată ca niciodată…” Puține fraze îi liniștesc atât de repede pe copii. Basmele au trecut din bunici în nepoți atâtea generații pentru că spun ceva ce rămâne adevărat: că binele are nevoie de curaj, că cel mic poate fi cel mai isteț și că drumul greu duce, la capăt, acasă.
Basmele de azi păstrează magia, dar o spun altfel. Mai jos găsești de ce basmele rămân vii de la o generație la alta, ce se schimbă într-un basm modern, ce fel de basm se potrivește la fiecare vârstă, cum poți reinventa singur un basm vechi și cum recunoști unul bun.
Ce le face pe basme să rămână
Basmele au o formă pe care copiii o recunosc repede. Un început cunoscut, un erou care pleacă de acasă, trei încercări, un ajutor neașteptat și un final fericit. Forma aceasta îi dă copilului siguranță: știe că, oricât de greu ar fi drumul, povestea se termină bine.
Basmele vorbesc și despre lucruri mari într-un fel pe care copilul îl poate duce. Frica, invidia, singurătatea sau curajul apar ca personaje: un zmeu, o vrăjitoare, un frate mai mic pe care nu-l ia nimeni în serios. Copilul simte despre ce e vorba, fără să trebuiască să numească emoția.
Și mai e ceva: basmele sunt o legătură între generații. Când un părinte îi spune copilului povestea pe care i-o spunea bunica, nu transmite doar o poveste, ci și o seară, o voce, o casă. Basmele românești, cu Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana și merele de aur, fac parte din copilăria multor părinți de azi. Vezi și ideea de carte cu basme românești.
Basmul vechi, citit cu alți ochi
Un basm modern nu aruncă vechiul basm, ci îl citește cu alți ochi. Câteva lucruri care se schimbă de obicei:
- Eroina nu mai așteaptă să fie salvată. Prințesa poate fi cea care pleacă la drum, iar copilul poate fi prințesă, cavaler sau amândouă, cum îi place.:
- Monstrul nu mai e doar rău. Zmeul sau dragonul are și el un motiv: e flămând, singur sau rănit, iar eroul îl ascultă.
- Curajul nu mai înseamnă luptă. Eroul câștigă printr-o idee, printr-o vorbă bună sau prin prietenie, nu prin sabie.:
- Lumea basmului se apropie de lumea copilului. Pădurea fermecată poate începe chiar în spatele blocului, iar castelul poate avea un lift.:
- Pedepsele crude dispar. Finalul repară lucrurile, nu-i face pe cei răi să sufere.:
Rămâne însă ce face un basm să fie basm: magia, drumul, încercările și sentimentul că lumea e mai mare și mai minunată decât pare.
Ce basm, la ce vârstă
Același basm poate fi spus în mai multe feluri, după cât de mare e copilul. Pe scurt:
- Până la 3 ani: siguranță și repetiție. Un basm scurt, cu puține personaje, cu o frază care se repetă și cu un final liniștit. Copilul se bucură să recunoască ce urmează.
- Între 3 și 5 ani: primele roluri. Zâne, pitici, animale care vorbesc și o mică problemă rezolvată cu curaj. E vârsta la care copilul vrea să fie el prințesa sau cavalerul.
- Între 6 și 9 ani: nuanțe și păreri proprii. Copilul începe să întrebe de ce a făcut un personaj ce a făcut și dacă se putea altfel. Un basm cu personaje care nu sunt doar bune sau doar rele îl prinde. Mai multe la [cadou pentru un copil de 6 ani](/varsta/cadou-copil-6-ani).
- De la 10 ani: basmul poate fi răsturnat cu umor. Copiii mari se amuză când povestea veche o ia pe alt drum decât știau.
La noi, povestea se scrie pe vârsta pe care o alegi în formular, așa că aceeași temă de basm se potrivește și unui copil de 2 ani, și unuia de 9 ani.
Un basm în care el e Făt-Frumos
Într-un basm obișnuit, copilul ascultă despre Făt-Frumos. Într-o carte personalizată, el e Făt-Frumos, sau prințesa, sau cel mai mic dintre frați, cel pe care nu-l ia nimeni în serios și care până la urmă salvează împărăția. Povestea îi poartă numele, iar personajul din desene e desenat după poza lui.
În formularul nostru, la categoria Basme, găsești teme ca Prinți și prințese, Cavaleri și dragoni, Pădurea Fermecată, Zâne și elfi, Pitici, Uriași, Sirene, Unicorni, Vrăjitoare și vrăji și Școala de vrăjitori. Pe lângă copil, poți pune în poveste până la 5 personaje, fiecare desenat după poza lui: un frate care devine cavaler, bunica în rol de zână bună sau un cățel care vorbește.
eBook-ul cu 26 de pagini e gata în aproximativ 15 minute. Dacă un text sau un desen nu-ți place, îl poți schimba, iar apoi poți comanda cartea tipărită, cu copertă cartonată. Un basm cu el în rolul principal poate fi un cadou de zi de naștere, de Crăciun sau pentru un frate sau o soră mai mare, care are nevoie să se simtă important.
Jocuri cu basme, pentru o seară acasă
Nu e nevoie de o carte nouă ca să spui un basm altfel. Câteva jocuri simple, pentru o seară acasă:
- Schimbați locul: ce s-ar întâmpla dacă Scufița Roșie ar merge la bunica cu tramvaiul?
- Schimbați eroul: povestea e aceeași, dar acum zmeul e cel care are nevoie de ajutor.
- Dați-i lui un rol: copilul poate fi al treilea frate, calul năzdrăvan sau zâna bună.
- Întrebați „și dacă…?”: dacă pantoful de cleștar s-ar fi spart? Dacă lupul ar fi fost vegetarian? Copiii au răspunsuri neașteptate.
- Scrieți împreună finalul altfel și desenați-l pe o foaie.:
Jocurile acestea nu strică basmul vechi. Dimpotrivă, îl fac pe copil să-l cunoască mai bine, pentru că se joacă cu el din interior.
Semnele unui basm nou reușit
Nu orice poveste nouă cu prințese e un basm bun. Câteva semne după care îl recunoști:
- Păstrează magia. Un basm modern care explică totul și nu mai lasă loc minunii nu mai e basm.:
- Eroul face ceva. Nu doar i se întâmplă lucruri, ci alege, încearcă și găsește soluția.:
- Personajele au un motiv. Chiar și cel rău are o poveste a lui.:
- Finalul liniștește. Oricât de greu ar fi drumul, povestea se încheie cu un loc sigur și cu cineva drag aproape.:
- Limbajul e pe măsura copilului, cu cuvinte frumoase, dar pe care le înțelege.:
Basmele cresc odată cu noi. Copilul care azi ascultă despre o pădure fermecată va spune mâine, poate, propriilor copii povestea în care el a fost eroul. Dacă vrei să începi cu un basm, vezi și ideea de carte cu prințese.
